Dezinsecția acționează definitiv asupra unui spectru larg de insecte dăunătoare: gândaci de bucătărie, gândaci de umezeală, muște, țânțari, furnici, viespi, purici, ploșnițe, păduchi, păienjeni, molii, dăunatori depozite, larve etc.
GANDACII DE BUCATARIE
Sunt printre cele mai rezistente insecte de pe planetă. Ei trăiesc în colonii, prosperă practic din nimic, şi lasă trasee, oriunde ar merge, astfel încât toată familia îi poate urma. Gândacii se alimentează cu orice, inclusiv fecale. Contaminarea alimentelor are loc atunci când insectele vin în contact cu ele, cu suprafeţele de preparare a alimentelor, şi/sau tacâmuri.
Saliva, excrementele şi organismele în descompunere ale gândacilor conţin proteine alergene
care măresc probabilitatea apariţiei astmului, în special la copii. Gândacii sunt răspunzători pentru răspandirea a 33 de tipuri de bacterii, şase viermi paraziţi şi alte cel puţin şapte tipuri de agenţi patogeni umani. Mai grav este faptul că gândacii răspândesc boli ca: hepatita A, holera, dizenteria, gastro-enterita, şi o varietate de bacterii și/sau infecţii virale. Viermii paraziţi pot fi, de asemenea, transmişi prin intermediul acestor dăunători. Simptome cum ar fi diareea, scaun cu sânge, pot fi provocate de gandaci. Dacă apare o pereche de gândaci în casă, este o problemă. Dacă se văd în fiecare noapte, deja este o infestare. Extrem de prolifici, femela depune saci de ouă, şi produce 200 – 800 de pui în fiecare an. Cu o astfel de creştere explozivă, eradicarea pare aproape imposibilă.
Infestările de gândaci pot fi controlate şi eradicate cu vigilenţă şi determinare.
MUSCA DE CASĂ
Trăieşte între 15 şi 25 de zile şi poate depune câte 500 de ouă la intervale de 4 – 20 de zile. Se stimează că în anumite condiţii numărul “urmaşilor” unei singure perechi de muşte poate depăşii 3.000.000 de adulţi într-un singur sezon. Accesul la hrană, în special zaharuri şi proteine, prelungeşte viaţa muştelor şi creşte capacitatea de reproducere. De obicei muştele se dezvoltă în excremente animale, cadavre sau alte surse de hrană şi umezeală. Cel mai mare pericol este reprezentat de bolile pe care musca de casă le poate transmite. Ele se hrănesc din gunoaie, fecale sau alte materii contaminate de agenţi patogeni. În timpul hrănirii din aceste surse muştele se contaminează cu viruşi, bacterii, ouă de viermi paraziţi, etc, care pot supraviţuii zile întregi în sau pe corpul muştelor. Odată ajunse în contact cu hrana oamenilor, muştele o infestează cu agenţi patogeni. Sunt peste 100 de agenţi patogeni uzual purtați de muscă, care pot provoaca: tuberculoza, conjunctivita, poliomielita, febra tifoida, holera, lepra, dizenteria, hepatita A, encefalita, meningita aseptică, tifosul de lăstăriş, almonela, antrax.
ȚÂNŢARUL
Reprezintă cea mai mare ameninţare dintre toate insectele transmiţătoare de boli, deoarece transmite: malaria, denga, febra galbenă.
Potrivit Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii, anual mor 1 milion de oameni din cauza ţânţarilor. Estimările indică faptul că între 300 şi 500 de milioane de cazuri de malarie apar anual şi că la fiecare 30 de secunde un copil se stinge din viaţă ca urmare a contactării acestei boli.
PURICII
Sunt cunoscuți ca fiind importanţi purtători de agenți patogeni ai diferitelor boli. De exemplu, puricii de pisică şi de câine servesc drept gazde teniei Dipylidium caninum, care poate fi transmisă la om. Pe lângă aceasta, puricii sunt transmiţători de viruşi şi bacterii (stafilococi). De exemplu puricii specifici omului, puricii de şobolan şi cei specifici altor dăunătoare pot transmite bacteria Yersinia pestis, agentul patogen al ciumei – care în evul mediu a şters din existenţă în doar şase ani mai mult de o treime din populaţia Europei.
Femela depune în medie 700-800 ouă, în serii de câteva duzini. Imediat ce şi-a scos trompa din pielea victimei-gazde, începe să depună ouăle. Ouăle sunt depuse pe gazde, adică în special pe oameni, câini, pisici, şobolani, şoareci, vulpi, păsări domestice etc.
Mușcătura eliberează substanţe anticoagulante, care pot provoca reacţii alergice. În locul înţepăturii se formează apoi un eritem, ce dă senzaţii de mâncărime, însoţit sau nu de urticarie. După 12 -24 de ore apare o pustulă, ce poate dura până la 2 săptămâni.
PĂDUCHII , ACARIENII ŞI CĂPUŞELE
Pot transmite, pe lângă alte boli, diferite forme de tifos. Căpuşele pot purta boala Lyme. Daca boala Lyme nu este tratata prompt si eficient, deteriorarea articulatiilor, nervilor si a creierului poate incepe luni sau chiar ani dupa ce ati fost infectat. Problemele provocate pot fi: Artrita cronica provoacatoare de episoade recurente de umflare, roșeață și acumulare de lichid în una sau mai multe articulații;
Amorțeală și furnicături în mâini, picioare sau spate; Oboseală cronică; Incapacitatea de a controla mușchii feței; Probleme cu memoria, starea de spirit și probleme de vorbire. Britannica afirmă: „Căpuşele întrec toate celelalte artropode (cu excepţia ţânţarilor) în ce priveşte numărul bolilor pe care le transmit oamenilor“. De fapt, o singură căpuşă poate găzdui şi trei microorganisme diferite cauzatoare de boli, şi le poate transmite pe toate trei printr-o singură înţepătură!